Ispitiri, înşelări şi pacte. Zece poveşti medievale despre Diavol în Europa

Aşadar, este de la sine înţeles că oamenii au încercat să elaboreze strategii prin care să facă faţă ispitelor. Mai jos, există 10 asemenea cazuri/poveşti din Europa medievală, scrie Listverse.

Piatra Diavolului

• Suedia și Norvegia renunță la viitorul fără numerar din cauza Rusiei
• Cu cât au crescut acţiunile Trump Media în anul 2024?

În localitatea engleză Marston Moretaine, există o piatră pe care localnicii o numesc piatra Diavolului. Originea pietrei este pierdută, dar folclorul oferă câteva indicii cu privire la provenienţa acesteia.

Biserica satului are o formă ciudată, cu turnul fiind puţin îndepărtat de restul clădirii. Motivul este pentru că (sic) Diavolul, pentru motive necunoscute, a încercat să ia turnul. Fiind prea greu, a renunţat şi l-a lăsat în locaţia curentă. Nefericit că acest eveniment i-a stricat ziua, a dorit să se răzbune. Răzbunarea a venit în forma a trei băieţi care se jucau capra. Fiind sărbătoare, astfel de jocuri erau interzise.

Băieţii săreau peste o piatră, chiar aceea care va deveni piatra Diavolului. I-a provocat pe băieţi să sară peste el atunci când stătea pe piatră. Dorind să-şi arate dibăcia, băieţii au sărit peste el fără să aştepte să vadă cum s-au descurcat ceilalţi.

Pe partea cealaltă a Diavolului era o gaură în pământ care ducea direct în Iad. Vechile hărţi arată că clădirile de lângă piatră au primit numele de „Cele trei sărituri”, ca amintire a săriturilor celor trei copii.

Sfântul Anton şi Diavolul

Sfântul Anton a avut părinţi bogaţi, dar a decis să renunţe la moştenire şi să se retragă în deşert pentru a trăi o viaţă de pustnic. Diavolul nu era decis să-l lase pe Sf. Anton să scape ispitelor lumeşti.

Diavolul a încercat să-l „îmbolnăvească” pe viitorul sfânt cu lene, plictiseală şi imagini tentante cu femei. Anton s-a luptat cu acestea prin rugăciuni şi mai intense. Deranjat de rezistenţa lui, Diavolul a recurs la violenţe fizice cu ajutorul demonilor până când omul a devenit inconştient.

Sf. Anton a fost salvat de un prieten şi s-a însănătoşit, apoi s-a izolat din nou. Văzând că ameninţările fizice nu funcţionează, Diavolul a trimis legiuni de bestii sălbatice pentru a-l aduce înapoi pe Sf. Anton în oraş. Nici această strategie nu a funcţionat.

Jack O’Kent

Poveştile au ţinut întotdeauna să arată că un pact cu Diavolul este întotdeauna o idee neinspirată. Totuşi, nu toate cazurile au mers pe aceeaşi idee, iar o Jack O’Kent este unul dintre cei care au reuşit să câştige de pe urma pactului cu Beelzebub.

Se pare că magicianul O’Kent a avut multe pacturi cu Diavolul. Într-o astfel de aventură, a oferit Diavolului o parte dintr-o turmă de porci. Au decis să împartă porcii în funcţie de coadă. Jack a luat porcii cu coadă îndoită, iar Diavolul pe cei cu coadă dreaptă.

O’Kent, pentru a se asigura că porcii vor avea coadă îndoită, i-a trecut printr-un râu cu apă rece, ceea ce a îndoit cozile tuturor porcilor.

Într-o altă poveste, Diavolul a dorit jumătate din recolta de grâu a lui O’Kent. Acesta a plătit datoria cu jumătatea de jos a grâului, lăsând grânele pentru el. Furios, Diavolul a cerut ca la anul să îi fie dată jumătatea de sus. Zis şi făcut, dar Jack a plantat ridichii.

După ani în care a fost învins, Diavolul a jurat să-l ia pe Jack în Iad, „chiar dacă era îngropat înăuntrul sau în afara bisericii”. Jack a găsit o soluţie şi la această problemă, cerând să fie zidit în peretele bisericii pentru a nu fi nici înăuntru, nici afară.

Cavalerul Gerard şi Diavolul

Cavalerul era în special devotat venerării lui Sf. Toma. Gerard nu ar refuza pe nimeni care ar fi venit la uşa lui şi ar cere un favor în numele sfântului. În ciuda pietăţii lui Gerard, Dumnezeu i-a permis Diavolului să se joace cu cavalerul. Pentru unii poate suna un lucru ciudat, dar o astfel de întâmplare se găseşte şi în Cartea lui Iov din Biblie.

Diavolul a ajuns la uşa lui Gerard în forma unui cerşetor şi a cerut o pelerină în numele Sf. Toma. Gerard i-a oferit chiar haina lui foarte scumpă. Diavolul şi haina sa au dispărut, iar soţia lui l-a certat că şi-a dat haina scumpă unui cerşetor. Desigur, Gerard nu a ascultat şi a continuat să fie darnic.

Sfântul Benedict şi arbuştiul cu spini

Sf. Benedict era un om bogat care a renunţat la avere pentru a urma o viaţă religioasă. Acesta s-a retras din Roma, alegând să trăiască într-o peşteră izolată.  La fel ca altă încercare asemănătoare descrisă mai sus, Diavolul nu a vrut să-l lase pe Benedict să-şi trăiască viaţa.

Prima încercare a fost de a-l vizita pe Benedict în forma unei păsări care ar zbura foarte aproape de faţa lui. Benedict l-a trimis zburând cu o binecuvântare.

Următoarea încercare a fost mai subtilă. A luat forma unei femei frumoase de care Benedict a fost atras multă vreme. Viziunea a fost atât de atrăgătoare încât Benedict aproape a ieşit din peştera sa pentru a urma ispita.

Totuşi, şi-a salvat sufletul când a intrat într-un tufiş cu spini şi s-a rostogolit pentru „a-şi potoli carnea”. Strategia a funcţionat, iar Sf. Benedict este unul dintre cei mai importanţi în creştinismul apusean.

Sfânta Ecaterina de Siena

Ecaterina este recunoscută la catolici ca fiind un sfânt important în formarea teologiei Bisericii Catolice. Pentru a ajunge la această poziţie, a trebuit să se căsătorească cu Cristos.

Diavolul era hotărât să nu o lase pe Ecaterina să devină sfântă. A copleşit-o cu halucinaţii carnale care durau zile întregi. În tot acest timp, nu putea comunica cu Dumnezeu. Viziunile au fost risipite datorită rugăciunilor femeii.

Experienţele sale au dus la o comunicare mai bună cu Dumnezeu, iar într-una dintre ele, Dumnezeu i-a explicat de ce îl lasă pe Diavol să ispitească oamenii: „l-am lăsat să-mi ispitească şi să-mi necăjească făpturile, nu pentru a fi cucerite, ci pentru a cuceri, dovedindu-şi virtutea”. Această idee nu face totuşi mai uşoară existenţa sufletelor aflate în Iad.

Diavolul şi călugărul pictor

Bisericile medievale sunt deseori decorate cu picturi pentru a-i ajuta pe cei ce nu înţeleg latina să urmeze totuşi învăţăturile creştine. O temă des întâlnită este cea a Judecăţii de Apoi. O poveste medievală arată ce crede Diavolul despre aceste reprezentări ale sale.

Un om care a trăit din sculptură şi pictură a ajuns la o mănăstire din Auxerre din Franţa. O parte din peretele bisericii a fost lăsată nedesenată, deoarece călugării mănăstirii nu erau suficient de talentaţi pentru a o umple.

Noul călugăr a început să creeze imagini ale lui Isus şi ale Fecioarei Maria şi ilustraţii ale paradisului.

Apoi, a dorit să ilustreze Iadul. Aici, l-a desenat pe Diavol în cel mai urât mod care îi permitea imaginaţia. Diavolul a fost deranjat de imagine şi a apărut călugărului. A sugerat că acesta şi-a stricat toată munca prin desenarea a ceva atât de urât. De ce nu l-ar ilustra pe Diavol ca pe un tânăr chipeş.

Călugărul a refuzat, iar Diavolul l-a făcut să cadă de pe scara care se afla. Doar intervenţia Fecioarei Maria l-a salvat.

Sfântul Wolfgang şi biserica Diavolului

Sf. Wolfgang a decis să construiască o biserică. Pentru a decide unde să o construiască, a urcat pe un munte, a aruncat un topor şi s-a uitat unde a aterizat. Odată ce a ajuns în acel loc, a decis că are nevoie de puţin ajutor pentru construire.

Astfel, a apărut Diavolul pentru a-i oferi sprijin, iar preţul era sufletul primei fiinţe care va intra în biserică. Wolfgang a fost de acord.

Deşi biserica arăta frumos, localnicii şi-au dat seama că a fost realizată de Diavol pentru că niciuna dintre linii nu era dreaptă. Astfel, nimeni nu voia să intre în biserică.

Wolfgang a început să se teamă că nu va putea plăti datoria către Diavol. Norocul lui a fost că un lup urmărit de vânători a intrat în biserică, Wolfgang plătindu-şi astfel datoria.

Construirea unui pod

Peste tot în Europa găsim poduri despre care se spune că au fost contruite de Diavol. Multe dintre poveşti au ca punct central un pact cu Diavolul, în care oamenii doresc să treacă un râu şi au nevoie de ajutor.

Diavolul este de acord, dar preţul este sufletul primei fiinţe care traversează construcţia. Oamenii acceptă şi trec un animal pe pod, iar Diavolul rămâne de fapt fără ceea ce şi-a dorit: sufletul unui om.

Sfântul Dunstan

Sfântul Dunstan a fost unul dintre consilierii regilor anglo-saxoni din Anglia, dar a fost acuzat de vrăjitorie şi alungat de la curte. A trecut la viaţa de pustinic şi se întreţinea prin cântatul la harpă şi munca de fierar. Ca şi în alte cazuri, Diavolul nu dorea să-l lase să trăiască o viaţă simplă şi religioasă.

Într-o zi în care Dunstan lucra la fierărie, Diavolul a luat forma unei femei tinere şi a dansat pentru a-l ispiti de Dunstan. Acesta a ignorat-o şi şi-a continuat munca. Dansul a devenit mai provocator, arătând şi părţi intime, până când Diavolul s-a arătat pe sine.

Dunstan l-a apucat pe acesta de nas cu un cleşte fierbinte şi l-a dat afară, forţându-l să promită că nu-l va mai deranja niciodată.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

GALERIE FOTO. Biblia Diavolului, cea mai mare şi mai enigmatică scriere din Evul Mediu, fascinează chiar şi astăzi. Cuprinde inclusv un portret detaliat al Diavolului

Chipul unei femei care ar fi ”întreţinut relaţii sexuale cu diavolul” a fost reconstituit după 300 de ani de la moartea sa

Mesajul diabolic scris de o măicuţă în 1676: ”Dumnezeu crede că poate elibera muritori”

,,Podul diavolului”, SPECTACULOASA structură care pare construită de forţe malefice